Povestea Părintelui Paisie de pe Muntele Athos. A trecut de la necredință la credință în câteva luni: ”E ceva inexplicabil”
În Muntele Athos, rugăciunile se fac zi și noapte. Chiar și atunci când lucrează, călugării spun rugăciunea minții, folosind o tehnică pentru care antrenamentul durează ani, uneori toată viața.
Iar când nu sunt la muncă sau la rugăciune, călugării din Schitul Lacu scriu și traduc în limba română cărți.
Au site, au blog, editură, librărie, chiar și TikTok. Totul pentru a le oferi oamenilor din lume ajutor duhovnicesc.
Alegeri 2025
22:29
Maia Sandu, apel la vot și mesaj de susținere pentru Nicușor Dan: „Îți admir decența, rezistența, respectul pentru adevăr”
20:56
Reacția premierului Poloniei la vizita „pro-rusului român George Simion” la Varșovia: „Totul este clar”
20:31
Propunerile lui Nicușor Dan pentru românii din diaspora care vor să revină în țară. De ce crede că le este frică
19:58
Candidatul independent Nicușor Dan: ”Ce este de făcut cu finanțele din România? Sunt patru chestiuni importante”
Este ora 6 dimineața. În chilia „Bunavestire”, călugării sunt chemați la rugăciune. La lumina lumânărilor, slujba durează până după ora 8.
Vor reveni în biserică la ora 11, până după prânz, seara de la 5 la 6 și jumătate, și din nou, noaptea, de la 11 până la 1 dimineața. Lumina nu se aprinde în biserică.
”Pentru că lumina zilei te distrage. Vezi o icoană, da, icoane chiar pictate bine. Parcă aș prefera niște culori mai intense și un contrast mai puternic. Și gata, te-a furat de la rugăciune. Pentru o simplă privire, pe când dacă e întuneric, doar lumina lumânării luminează... privirea nu este furată, nu este vorba de privire, îți este furată mintea. Și atenția rămâne acolo, pe rugăciune.”
Părintele Paisie s-a călugărit imediat după ce a terminat liceul, după ce în doar câteva luni a trecut de la necredință la credință.
„E ceva inexplicabil, nu se poate explica cu cuvinte omenești. Lucrează harul lui Dumnezeu în suflet, o atracție pentru Hristos.”
Decizia de a intra în mănăstire a fost atât de puternică, încât nu s-a lăsat împiedicat nici de suferința mamei, care s-a tot străduit să-l ia acasă. S-a întâmplat în 1993, dar are imaginea foarte vie.
„S-a așezat în genunchi așa și se uita unde eram eu și o bușea plânsul. Și plângea, plângea, după care se oprea și iar privea spre strană, iar o bușea plânsul și așa trecea liturghia. Și duminica următoare la fel. Și așa mama s-a obișnuit să vină la liturghie.”
În 1995, a venit în Athos în pelerinaj cu alt călugăr. Au ajuns și la chilia staretului Ștefan, unde au vrut să stea mai multe zile. Starețul le-a pus o condiție:
Părintele Paisie: ”Vă primesc numai dacă rămâneți pentru totdeauna. Mamă, de ce? Când am auzit... Păi, cine n-a vrut să rămânem? Noi am venit ca să vizităm, să ne închinăm și să ne întoarcem, pentru că așa primim binecuvântare. Și le-am spus că nu mă interesează să primesc așa cum a cerut, dar... numai dacă promiți pentru totdeauna.”
A rămas atras de felul în care starețul se ruga.
„Mi-a plăcut foarte mult chestia asta cu rugăciunea lui Isus. Eram în perioada aceea foarte atras de rugăciunea lui Isus.”
Părintele Ștefan, starețul chilii „Bunavestire”: „Da, așa se numește: rugăciunea lui Isus sau rugăciunea mintii, a inimii. Și care e formula? Formula este asta: *«Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.»* Și eu... eu rugăciuni încă de la începutul creștinismului, pe care o rosteau în special călugării, mai ales cei care trăiau retrași în pustie, repetau această rugăciune. Are multă putere în lupta noastră, începe cu lupta gândurilor și de acolo încep problemele. Și atunci, sigur că presupune să punem timp, presupune și un pic de stăruință. De la cantitate se ajunge la calitate.”
„Sigur că prima fază se numește «rugăciunea buzelor»*– când o spui doar cu buzele: «Doamne Isuse Hristoase...» După aceea vine «rugăciunea mintii» (se numește și când mintea coboară în inimă) și «rugăciunea inimii» (cu același text). Și se ajunge la *«rugăciunea contemplativă», care ajunge odată bună la generații... ajungem la treaba asta. Noi, ăștia mai mici, mai mititei... dar problema este să începem. Dumnezeu nu te condamnă că n-ai ajuns la sfârșit, o să te condamne că n-ai început. Ai stat acolo la poalele muntelui și dintr-o dată te uitai și vedeai că sus e înalt muntele... asta, cine îl urcă?”
Cu părintele Paisie, am ajuns la chilia Sfântului Paisie Aghioritul. Pe perete e un toiag.
„Toiagul acesta era folosit în vechime de nevoiași. În timpul rugăciunii, nu în biserică, ci când se rugau în chilia lor, pentru a se sprijini. În formă de «T», își puneau coatele pe bratele toiagului și într-o mână țineau metanierul... și în minte, rugăciunea lui Isus. Și toată noaptea... și când atipeau... da, că dacă adormi... și stăteau în toiagul ăla și se sprijineau așa... Am avut și eu în ’95, când am venit, unul din ăsta. Și? Nu... m-am lăsat.”
Chilia Sfântului e lângă capitala Athosului.
Karyes este capitala administrativă a Sfântului Munte. Aici se află Chinotul, un forum care face legea în munte, alcătuit din reprezentanții celor 20 de mănăstiri. Aici este și guvernatorul laic din partea statului grec, poliție, poștă și multe magazine. Este cel mai aglomerat loc din Sfântul Munte.
Locul este printre ultimele imagini încă vii ale Bizanțului. Biserica din centru este ridicată în anul 965. Fiecare dintre cele 20 de mănăstiri din munte are aici o casă. Revenim în chilia Sfântului Paisie Aghioritul.
„Este un sfânt contemporan care a trăit destul de aproape de noi. S-a născut în 1924 și a plecat la cer în 1994, deci a trăit foarte aproape de noi... Nu s-au schimbat absolut nimic. Iar în această strană stătea părintele Paisie Aghioritul de obicei și se ruga.”
În urma Sfântului Paisie Aghioritul a rămas o adevărată literatură, pe care starețul Ștefan și părintele Paisie au tradus-o din greacă în limba română. În timp, aici s-au tradus atât de multe cărți, încât chilia „Bunavestire” a deschis în București o tipografie și o librărie.
Părintele Ioan a ajuns în Schitul Lacu în ’94. Este liderul cântăreților din schit și a compus, tradus în română și armonizat teancuri de cărți cu muzică psaltică.
În chilia „Bunavestire” funcționează singura croitorie de veșminte brodate din Sfântul Munte.
„Vă vin comenzi? Foarte multe. Un preot care dorește un veșmânt trebuie să aștepte cel puțin un an de zile.”
Aceasta este schima cea mare, un veșmânt pe care îl primesc călugării atunci când intră în monahism și pe care îl poartă la slujbe, pe sub dulahmă. Este încărcat de simboluri care arată că purtătorul veșmântului își dedică întreaga viață lui Dumnezeu. Părintele Ioan răspunde și de croitorie. Proiectează modelele pe calculator, după care le introduce în memoria mașinilor de cusut, aduse din Japonia. Părintele Ioan e autodidact.
Părintele Ioan: „Am consumat material... Mai mult când am făcut pantaloni acolo. Nici eu de părere despre celelalte haine, lucrurile așa de complicate, pentru că mai simplu și mai la rece... Da, acolo ai unghiuri... am stricat un val de material.”
Un etaj mai jos se face tămâie din carbonat de magneziu.
Părintele Isaac este specialistul. Viața aici se împarte între rugăciune și muncă, ascultări, așa cum sunt numite activitățile într-o mănăstire. În bucătărie l-am întâlnit pe fratele Daniel. E aici de 10 ani.
Fratele Daniel: „Ca și în viață... cauți o afacere mai bună. În țară, câștigul e în mare parte, obiectivul principal e să iasă banul. Dar pe partea cealaltă, dacă vrei să câștigi sufletește, cauți profitul să fie sufletesc mai mare. Și atunci unde poți să găsești? Am lucrat și în Anglia. Erau bănuți frumoși, dar sufletește era zero. Neavând biserică... și așa a rădit Dumnezeu. M-am hotărât să merg la mănăstire și a spus: *«Mergi în Athos.»* Eu voiam la Putna. Și gata, s-au legat lucrurile. Era găsit și transport... și sunt zece ani de atunci... Câți oameni aveți la masă? 47... 24 de muncitori. Fără obște.”
Cum accesul la un medic aici e destul de anevoios, fratele Daniel a învățat lucruri de bază din medicină pentru a alina din durerile părinților de aici și a pus pe picioare un adevărat cabinet medical.
„Magnetoterapie, masă de tracțiune, laser, ultrasunete... Și astea le faceți dumneavoastră? Da. Am tot felul de protocoale... Fac video, trimit la doctori... fac un video cu pacientul, trimit la doctor... și îmi recomandă un protocol...”
„Te rog să-i spui simptomele și să vedem ce spune domnul doctor... Am o durere aici...”
Când primește răspunsul, se apucă de treabă. Cabinetul are și scaun pentru stomatologi, care vin din țară aici și tratează călugării.
Tot timpul, chilia este în contact cu lumea prin intermediul site-ului pe care îl administrează: marturieathonita.ro și are cont pe tot ce înseamnă site-uri de socializare. Părintele Paisie este responsabil. Au și un post de radio care emite non-stop muzică bisericească.
„Deschizi aplicația pe Android sau iOS și ai acolo la meniu și radio...”
„Asta e radioul... da... cântare.”
Pentru articolele pe care le scrie, își face singur pozele. Are o întreagă echipă implicată în coordonarea acestei povesti împrăștiate peste tot prin lume.
„IT-stul principal care ne ține site-ul ăsta, găzduit pe un server, e un român care lucrează în Irlanda, este stabilit în Irlanda.”
Este modalitatea prin care oameni din toată lumea sunt mai aproape de acest loc și de sfaturile părinților din Athos.
Sursa: Pro TV
Etichete: rugaciune, muntele athos, calugari, slujba,
Dată publicare:
20-04-2025 19:06
