Hibiscus: beneficii și utilizări tradiționale pentru sănătate și frumusețe. La ce este bun ceaiul de hibiscus
Hibiscusul este mai mult decât o floare decorativă spectaculoasă, este o plantă cu tradiție în medicina naturală, apreciată pentru proprietățile sale antioxidante, antiinflamatoare și hipotensive.
Folosit sub formă de ceai, ulei sau extract, hibiscusul susține sănătatea inimii, ajută la reglarea tensiunii arteriale și este tot mai des inclus în rutina de îngrijire a pielii și părului. Descoperă beneficiile ceaiului de hibiscus: proprietăți antioxidante, reglarea tensiunii arteriale și utilizări tradiționale pentru sănătate și frumusețe.
Hibiscus este o plantă cu flori din familia Malvaceae, originară din regiunile tropicale ale Asiei și Africii. Genul Hibiscus include sute de specii (ierburi, arbuști sau arbori), dintre care cea mai frecvent utilizată este Hibiscus sabdariffa, un arbust cu flori şi calice roşii (numit și roselle). Din florile hibiscusului se prepară ceaiul omonim – o infuzie roșie, acrişoară, care se servește fierbinte sau rece. Alte părți ale plantei (semințe, frunze, tulpini) intră în rețete culinare sau produse cosmetice, iar planta însăși este cultivată și pentru aspectul său ornamental, conform Healthline.com.
Hibiscusul are o istorie îndelungată de utilizare în medicina tradițională. În multe culturi se crede că preparatele din hibiscus pot ajuta la reglarea tensiunii arteriale, la sănătatea ficatului și la eliminarea excesului de lichide din organism (efect diuretic). De exemplu, în medicina populară infuziile de hibiscus erau folosite pentru afecțiuni cardiovasculare sau hepatice, iar studii moderne confirmă parțial aceste efecte terapeutice.
Ce conține hibiscusul și la ce se folosește
Hibiscusul este bogat în compuși bioactivi benefici. Florile sale conțin antociani (pigmenți roșii care dau infuziei nuanța caracteristică), flavonoide, acizi fenolici și vitamina C. Deși pulberea de hibiscus și ceaiul propriu-zis conțin mai puține vitamine și minerale decât planta proaspătă, acestea păstrează numeroși antioxidanți puternici. În 100 g de hibiscus crud se găsesc cantități notabile de calciu, magneziu, potasiu, vitamine B și C, iar acești nutrienți contribuie la efectele sănătoase ale plantei.
În alimentație și medicină naturistă, hibiscusul are multiple utilizări. Cel mai răspândit mod de consum este sub formă de ceai de hibiscus, obținut prin infuzarea florilor uscate; acest ceai poate fi consumat cald sau rece. De asemenea, există pulbere de hibiscus și extracte lichide, utilizate ca suplimente alimentare. În gastronomie, florile de hibiscus sunt incluse în rețete de gemuri, siropuri și băuturi răcoritoare (un exemplu celebru este „agua de Jamaica” din Mexic).
În produsele cosmetice, extractul de hibiscus este folosit pentru proprietățile sale antioxidante și astringente. Tradițional, ceaiul și extractele de hibiscus au fost utilizate pentru efectele lor terapeutice: ele contribuie la scăderea tensiunii arteriale, la stimularea diurezei și la menținerea unor niveluri sănătoase de colesterol. În îngrijirea părului, de pildă, hibiscusul (în special H. rosa-sinensis) este folosit în uleiuri și măști pe bază de plante, fiind considerat un remediu popular pentru întărirea și creșterea părului.
Contraindicații și precauții în utilizarea hibiscusului
Deși hibiscusul este considerat sigur în alimentație, există situații în care trebuie avută prudență:
· Sarcina și alăptarea: Hibiscusul poate stimula contracțiile uterine și există riscul de avort spontan dacă este consumat în sarcină. Din acest motiv, se recomandă evitarea consumului în sarcină și în perioada de alăptare.
· Tensiune arterială scăzută: Ceaiul de hibiscus are efect de scădere a tensiunii arteriale. Persoanele cu tensiune deja normală sau scăzută ar trebui să evite consumul excesiv, deoarece hibiscusul poate agrava hipotensiunea.
· Interacțiuni medicamentoase: Hibiscusul poate interacționa cu anumite medicamente. De exemplu, poate intensifica efectul tratamentelor antihipertensive (prin creșterea concentrației unor medicamente precum losartan) sau poate influența medicamentele antidiabetice. De asemenea, a fost raportată o scădere a absorbției unor medicamente (de ex. clorochina) atunci când sunt administrate împreună cu hibiscus. Prin urmare, consultați medicul dacă urmați tratament pentru hipertensiune, diabet sau alte afecțiuni înainte de a consuma regulat ceai de hibiscus.
· Reacții adverse posibile: În doze mari, hibiscusul poate provoca disconfort gastrointestinal (durere abdominală, balonare, constipație). Au fost raportate creșteri ale enzimelor hepatice după administrări foarte mari, sugerând un posibil efect toxic la nivel hepatic. Deși rare, pot apărea și reacții alergice la persoanele sensibile la plantele din familia malvaceelor (din care face parte hibiscusul).
Beneficiile ceaiului de hibiscus
Ceaiul de hibiscus este cunoscut pentru numeroasele sale beneficii pentru sănătate. Acesta conține compuși care pot susține funcționarea optimă a organismului și pot reduce riscul unor boli cronice. Printre principalele efecte pozitive studiate ale ceaiului de hibiscus se numără, conform Health.clevelandlcinic.com:
· Reglarea tensiunii arteriale și a colesterolului: Consumul regulat de ceai de hibiscus poate duce la scăderea modestă a tensiunii arteriale la persoanele hipertensive. De asemenea, unele studii au arătat o reducere a nivelului de colesterol „rău” (LDL) și a trigliceridelor în sânge la cei care beau hibiscus, contribuind la sănătatea cardiovasculară.
· Efect antioxidant și antiinflamator: Hibiscusul este bogat în antioxidanți naturali (vitamina C, antociani, flavonoide) care protejează celulele împotriva stresului oxidativ. Acești antioxidanți au și proprietăți antiinflamatoare: s-a observat că extractele de hibiscus pot reduce semnele inflamației în studii pe animale și pe un număr mic de subiecți umani.
· Susținerea pierderii în greutate: Extragerea concentrată din hibiscus s-a dovedit eficientă în unele studii pentru scăderea în greutate și reducerea grăsimii abdominale. Deși majoritatea studiilor au folosit extract concentrat, există dovezi că și consumul de ceai obișnuit poate sprijini obiectivele de greutate în contextul unei diete sănătoase.
· Protejarea ficatului: Antioxidanții din hibiscus contribuie la menținerea sănătății ficatului. În experimente pe animale, extractul de hibiscus a protejat celulele hepatice de toxine și a prevenit deteriorarea funcției hepatice.
· Reglarea glicemiei: Cercetări recente sugerează că ceaiul de hibiscus poate ajuta la scăderea nivelului de zahăr din sânge după mese și la îmbunătățirea markerilor metabolici, fiind util persoanelor cu risc de diabet.
· Proprietăți antimicrobiene: În laborator, extractele de hibiscus au arătat capacitatea de a inhiba anumite bacterii dăunătoare, sugerând un potențial rol al ceaiului în igiena orală și digestivă.
Curiozități despre hibiscus
Hibiscus sabdariffa (roselle) își are originile în Africa continentală și a devenit o plantă cultivată pe scară largă în țările tropicale. Infuzia sa roșie este cunoscută sub numeroase denumiri regionale: de exemplu, în Caraibe se numește „sorrel” și este băutură tradițională de Crăciun, în America Latină „agua de Jamaica” (sau „jugo/rosa de Jamaica”), iar în unele țări africane „bissap”, „sobolo” sau „zobo”.
Hibiscus rosa-sinensis, numit adesea „trandafir chinezesc”, este floarea națională a Malaeziei (unde se numește Bunga Raya). De asemenea, hibiscusul este emblematic pentru alte țări și culturi datorită florilor sale spectaculoase. Florile de hibiscus conțin antocianine în cantități mari, de aceea ceaiul obținut are o culoare roșu-violet intens. Acest lucru face ca hibiscusul să fie folosit și ca colorant natural în băuturi și deserturi.
Florile de hibiscus au de obicei o durată scurtă de viață, multe specii înfloresc timp de o zi. Cu toate acestea, planta produce zilnic flori noi, astfel încât poate înflori îndelungat pe perioada sezonului cald.
