Ion Luca Caragiale – viața și operele dramaturgului român. Opere scrise de Caragiale incluse în programa de Bacalaureat

El a fost dramaturg, nuvelist, poet, scriitor, pamfletar, comentator politic, ziarist și director de teatru. Operele sale sunt incluse în programa pentru examenul de Bacalaureat, iar cea mai populară scriere este, cu siguranță, „O scrisoare pierdută”.

Ion Luca Caragiale - viața celui mai cunoscut dramaturg român 

Ion Luca Caragiale s-a născut pe 1 februarie 1852, în satul Mărgineni (Haimanale) din județul Prahova, Caragiale provenea dintr-o familie cu rădăcini grecești. Tatăl lui, Luca St. Caragiale, era de profesie bucătar, dar fusese angajat ca actor la teatru. Mai târziu, el s-a angajat ca secretar al mănăstirii Mărgineni. Mama sa, Ecaterina, era fiica unui negustor din Brașov.

Ion Luca Caragiale s-a născut în familia administratorului moșiei aparținând mănăstirii Mărgineni. Bunicul său, Ștefan Caragiale, era de origine greacă și a venit în Țara Românească în alaiul domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea, de la care provine și numele familiei. Ștefan Caragiale a avut trei fii: Costache, Iorgu și Luca, dintre care primii doi au avut contribuții semnificative în teatrul românesc.

Ion Luca Caragiale a început primele studii cu părintele Marinache de la Biserica Sfântul Gheorghe din Ploiești. Între anii 1860 și 1864, a urmat clasele primare la Școala Domnească din Ploiești. Studiile gimnaziale le-a continuat la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 și-a finalizat clasa a V-a liceală la București. Interesul său pentru teatru l-a determinat să urmeze, în cadrul Conservatorului din București, Clasa de Mimică și Declamație a unchiului său Costache Caragiale, între anii 1868 și 1870.

Pe parcursul vieții, Ion Luca Caragiale a ocupat diverse funcții. În 1870, a fost copist la Tribunalul din Prahova, iar în anul următor, a lucrat ca sufleur și copist la Teatrul Național din București. Din 1878, a fost redactor la ziarul „Timpul”. Între 1881 și 1884, a fost numit revizor școlar în județele Neamț și Suceava, iar din 1882, la cerere, a fost transferat în circumscripția Argeș-Vâlcea. În 1890, a predat la Liceul particular Sf. Gheorghe din București, iar între 1888 și 1889, a fost director general al teatrelor din România.

Ion Luca Caragiale și-a început activitatea literară colaborând la numeroase publicații ale vremii, printre care:

• „Albina Carpaților”

• „Convorbiri literare”

• „Epoca”

• „Ghimpele”

• „Universul literar”

• „Tribuna”

• „România Jună”.

A fost, de asemenea, fondator și conducător al mai multor publicații, inclusiv „Moftul român” (1893, împreună cu Anton Bacalbașa), „Vatra” (1901, alături de Ioan Slavici și George Coșbuc), și „Națiunea română” (1893, împreună cu Frédéric Damé).

Curiozități despre viața și activitatea lui I.L Caragiale

Data de naștere a lui Ion Luca Caragiale a stârnit numeroase discuții, fiind vehiculate mai multe informații. În vreme de mulți spuneau că s-a născut în noaptea de 29 spre 30 ianuarie, certificatul de botez care a fost descoperit în arhivele statului arată că scriitorul s-a născut la „întâi ale lunii februarie anul o mie opt sute cincizeci şi doi”, fiind botezat pe 7 februarie: „Şi astăzi la şapte ale lunii lui Februarie anul o mie opt sute cinci-zeci şi doi s-a botezat în legea pravoslavnică a Bisericii Răsăritului”, se arată în certificat.

Așadar, pe 1 februarie 2025 se împlinesc 173 de ani de la nașterea marelui dramaturg.

I.L Caragiale a debutat literar la 21 de ani. Timp de patru ani a făcut parte din redacția ziarului „Timpul”, alături de Mihai Eminescu și Ioan Slavici.

Printre operele sale cele mai cunoscute se numără: „O scrisoare pierdută”, „O noapte furtunoasă”, „Conu’ Leonida față cu reacțiunea” și „D-ale carnavalului”, iar ca proză scurtă: „Domnul Goe...”, „Lanțul slăbiciunilor”, „Vizită” și „Două loturi”.

Ion Luca Caragiale a fost un elev premiant la gimnaziu, dar nu a reușit să finalizeze liceul. Fără știrea tatălui său, s-a înscris la cursurile de actorie ale unchiului său, Costache, la Conservatorul din București. Totuși, tatăl său l-a adus înapoi la Ploiești, unde a început să lucreze pe post de copist la Tribunalul Prahova.

I.L Caragiale a fost directorul Teatrului Național din București, pentru o scurtă perioadă, între anii 1888 și 1889.

Opere celebre semnate de Caragiale

Ion Luca Caragiale a scris comedie, dramă, nuvele, povestiri, parodii, momente și schițe, dar și publicistică.

Printre cele mai celebre opere ale lui se numără comediile:

• O noapte furtunoasă (1879)

• Conu Leonida față cu reacțiunea (1880)

• O scrisoare pierdută (1884)

• D-ale carnavalului (1885)

• O soacră (farsă fantezistă într-un act)

• Hatmanul Baltag (operă bufă)

• Începem (instantaneu într-un act)

• 1 Aprilie (monolog).

Caragiale a scris o singură dramă: Năpasta, în 1980. Printre temele controversate din dramă se numără justiția și răzbunarea, însă se găsesc și aspecte ale suferinței. Nicolae Iorga a vorbit despre talentul lui Caragiale de a reproduce psihicul țăranului.

La capitolul nuvele și povestiri, scriitorul a creat următoarele opere:

· făclie de Paște (1889)

· În vreme de război (1898)

· Din carnetul unui vechi sufleur

· Un artist

· Grand Hôtel „Victoria Română”

· Om cu noroc; Păcat (1892)

· Norocul culegătorului

· invenție mare

· Poveste

· Boborul

· Noaptea învierii

· Baioneta inteligentă

· Cănuță, om sucit

· La hanul lui Mânjoală

· Două loturi (1901)

· Caut casă

· La conac

· Monopol

· Mamă

· Ion

· Partea poetului

· Pastramă trufanda

· Kir Ianulea

· Calul dracului

Schițe scrise de Caragiale:

• Moftangii

• Națiunea română

• Căldură mare

• Justiție

• Mitică

• Art. 214

• Politică

• O zi solemnă

• Politică înaltă

• Un pedagog de școală nouă

• D-l Goe (1900)

• Tren de plăcere (1900)

• Lanțul slăbiciunilor

• La Moși

• Bubico

• Jertfe patriotice

• Situațiunea

• Românii verzi

• Telegrame

• Triumful talentului

• Tot Mitică

• Proces-verbal

• Ultima oră

• Infamie...

• C.F.R.

• Boris Sarafoff

• Repausul duminical

• Urgent

• Cum stăm

• Meteahnă

• Justiția română

• La poștă

• Moșii

• Politică și delicatețe

• Cum se naște o revistă?

• Cum se înțeleg țăranii

• Duminica Tomii

• Gazometru

• Istoria se repetă

• Petițiune

• Mici economii...

• Ultima emisiune

• O lacună

• Cadou...

• Diplomație

• O cronică de Crăciun...

• Vizită

• O conferință

• Țal!...

• Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul

• Antologie

• Identitate...

• 25 de minute

• Reformă

• Așa să mor!

Operele lui Caragiale incluse în programa de BAC

Elevii claselor a XII-a care se pregătesc pentru examenul de Bacalaureat trebuie să fi citit deja autorii incluși în programa de BAC. Printre ei se numără și Ion Luca Caragiale. Din fericire pentru adolescenți, scriitorul are o singură operă inclusă în programă: „O scrisoare pierdută”, care face parte din genul comedie.

Un subiect important pe care elevii trebuie să-l abordeze la Bacalaureat este critica socială și politică. „O scrisoare pierdută” satirizează politica, corupția și ipocrizia din societatea românească. Caragiale își construiește personajele astfel încât acestea să devină exemple de vicii umane, dar și de comic de situație, iar acest lucru este important pentru a înțelege viziunea autorului despre lume și societate.

Elevii trebuie să fie familiarizați cu tipurile de comic din operă:

• Comic de caracter

• Comic de situație

• Comic de limbaj

Totodată, elevii trebuie să cunoască trăsăturile principale ale personajelor, care sunt create pentru a reflecta defectele unei societăți corupte și ipocrite. De la Nae Cațavencu, Ștefan Tipătescu, până la Zoe Trahanache.

De asemenea, elevii trebuie să fie capabili să formuleze un eseu despre „O scrisoare pierdută”, abordând teme precum viziunea despre lume a lui Caragiale, caracterizarea unui personaj principal sau analiza unui conflict din piesă și relevanța sa.